Sighet is not Sziget

Daca postul anterior a fost legat de Iasi, respectiv Moldova, postul asta o sa fie legat de Maramures, respectiv Ardeal. N-o sa-i laud pe ardeleni, sa spun cat de minunati sunt, desi ar trebui. Chiar se simte o diferenta (si nu doar de temperatura) cand ajungi in Ardeal. Oamenii chiar sunt mai deschisi si daca le faci impresie buna chiar dornici sa te ajute. De fapt si ardelenii si moldoveni sunt cam la fel de sufletisti, de calzi. Cred ca dobgrogenii si bucurestenii au o problema. In fine, sa lasam asta.

Sighetul este un oras mic, pana in 10.000 de locuitori. Numarul de locuitori explica foarte bine faptul ca pe strazi vedeai mereu aceiasi oameni, chiar de mai multe ori pe zi. Fiind oras mic sau nu stiu de ce, nu cred ca gasesc alta explicatie, toata lumea se holbeaza la turisti sau straini. Spun asta pentru ca mergand pe strada cu doi prieteni, amatori de drumetii, am fost masurati din cap pana in picioare si aproape aratati cu degetul. Un biciclist mai avea putin si intra in masina din fata lui, pentru ca isi intorsese capul sa ne analizeze pe indelete. In fine, nu prea am avut noi contact cu oamenii, ne-am ocupat mai mult de cautat trasee si de vazut ce are Maramuresul mai frumos sa ne ofere. Am regretat faptul ca nu am varsta necesara sa pot conduce, pentru ca a trebuit sa ne deplasam cu autobusele S.C. Mara S.A. care plecau cand vroiau ele si mergeau prea incet pentru pretentiile noastre. In plus, nu am avut ocazia sa ne plimbam prin sate cu arhitectura veche maramureseana si mi-a parut rau. As fi vrut sa admir nu numai frumusetea cladirilor, ci si frumusetea traditiilor pastrate cu strictete de acesti oameni, dar care, incetul cu incetul, incepe sa se piarda ca sa faca loc la noile traditii ale junilor satului calare pe motoscutere sau in spatele volanelor a masini puternice inmatriculate in Italia din care rasuna cu si mai mare putere decat cea de sub capota vesnicele manele.

Desi se schimba (nu as numi-o evolutie, dar asta e), mie tot imi place; Sighetul are o semnificatie aparte pentru mine. Poate ca suna ciudat, dar mie imi place cum miroase acolo. Mai mult, de fiecare data ma bucur sa vad cum atatia oameni diferiti reusesc sa convietuiasca fara sa se uite peste gard sau sa se roage sa moara capra vecinului. Spun ca sunt oameni diferiti, pentru ca sunt foarte deosebiti unii de ceilalti, maghiari, ucrainieni, romani, rromi, ortodocsi, greco-catolici, evrei, romano-catolici, protestanti. Cred ca asta e singurul aspect sub care Sighetul se aseamana cu Szigetul, unde la fel se intalnesc oameni total diferiti, din tari si culturi straine, ca intr-o piata sigheteana.

Imaginile descriu cateva ipostaze care mi-au parut ca merita un spatiu pe cardul de memorie.

P.S. Daca aveti ocazia, nu ezitati sa treceti prin Maramures/Bucovina. Mai ales toamna.

Click pe imagini, va rog.