In dulcele grai moldovenesc

Aveam prejudecati legate de Iasi. Desi nu-l vazusem, nu-mi placea deloc, nu stiu de ce. Asa sunt eu. Poate asa a fost surpriza mai mare. Surpriza pentru ca e un oras extraordinar. Face Constanta sa para un orasel de provincie pe langa el. Parcuri imense, alei umbroase, teiul lui Eminescu, oameni care canta Rapa albastra intr-un foisor, studenti linistiti, studenti zgomotosi, oameni care se duc la teatru, tineri veseli, oameni care stiu sa se distreze, muzica buna, caldura mare, fete frumoase si cat mai sumar imbracate. Toate astea m-au facut sa vad altfel Iasi-ul. Parca as fi mers intr-o alta tara. Oamenii se poarta altfel, socant de politicos (socant pentru unul care traieste in Dobrogea). Am ramas placut impresionat nu numai de calitatea oamenilor si de felul in care se prezinta lumii, ci si de nenumaratele monumente arhitectonice de acolo. Universitatea Al. I. Cuza, licee si colegii si alte case sau monumente dau impresia inca o data ca esti in alta tara. Doar omniprezentii membri ai popoarelor nomade de etnie rroma iti amintesc de Romania. Palatul Culturii tops everything (de fapt, imaginea urmatoare e prinsa in Palatul Culturii, inainte sa tipe o tanti sa inchid camera ca nu-i voie sa fac poze). Are un miros aparte, poate din cauza mucegaiului sau a igrasiei, poate nu. Cert e ca este superb si pe dinafara si pe dinauntru. Am stat 15 minute sa ma uit la boii lui Grigorescu, care ma urmareau peste tot in sala. Iasi-ul mi-a facut o impresie foarte placuta. M-as mai duce, pentru ca ii invidiez pe cei care locuiesc acolo.