Dodoitsu

Dodoitsu e un fel de haiku. In schimb, are o alta structura, iar subiectul abordat este in general dragostea.

In ultima vreme nu i-am mai acordat atentie, dar de cand am citit Shogun si am vazut The Last Samurai, m-a impresionat cultura japoneza. Si acum ma gandesc la ciresii din Tokio. E atata simplitate in felul lor de a fi, si totusi atat de multa profunzime care ma atrage. Poate pentru ca sunt diferiti de restul lumii care, in my humble opinion, este pe un drum sigur spre indobitocire (vezi modelul american, unde se impusca pe strazi si in universitati). Dar asta este o alta poveste, pentru alta vreme, o poveste care o sa insoteasca o alta poza.

De unde am ajuns la Japonia? Plecand de la imaginea anexata. Nu e cine stie ce. Nici macar nu are sharful calumea. Cu alte cuvinte, nu impresioneaza prin tehnica. Imi pare rau ca a fost cam singurul cadru cat de cat satisfacator pe care l-am tras atunci. Am spus imi pare rau, pentru ca incercarile mele de a reconstitui atmosfera, ideea au dat gres. Ce spune poza asta ? Ce transmite ? Poate nu transmite nimic in mod deosebit, dar eu ma gandesc la calm cand o privesc, la calm si la delicatete, la fragilitate. Poate fragilitatea relatiilor umane, poate fragilitatea unei papadii care nu lasa vantul sa ii sufle firavele-i petale. Ma gandesc la o mare linistita si la un om ce sta pe un ponton si asculta linistit cum creste iarba.

E cald -
Broastele au tacut.
La miezul noptii.

Make the world a better place. Peace out.

---

Apusul ca o derivata.

In ultima vreme savurez multa analiza matematica pe paine. Din pacate analiza matematica nu apune niciodata. Ea e acolo, for richer, for poorer, for better, for worse, in sickness and in health. Am ajuns sa derivez si in somn, oricum cred ca e mai bine decat sa ma alerge niste limite de siruri in vis. De curand, gasisem o legatura intre dragoste si derivate, legatura care chiar mi se parea fascinanta (in vis), dar era prea devreme s-o trec pe o hartie cand m-am trezit, asa ca am uitat-o.

Seria de imagini nu are absolut nicio legatura cu, de altfel, minunatul concept de derivata. Cand ma uit la ele, ma gandesc ca intr-o vreme aveam timp liber si ma bucuram de el. Acum e totul foarte haotic.

Nu mai lungesc, pentru ca am spus destule aiureli. Si acum, imaginile.

---

---

---

She sells seashells

Intr-o buna zi, in timp ce desfasuram activitati intense demne de un internaut lipsit de alte preocupari, citeam un forum. Foarte interesant acest forum. Interesant pentru ca aici am gasit o semnatura a unui utilizator care m-a marcat. E vorba de “ea vinde scoici.”. Mi s-a parut superb si inca mi se pare. Ceea ce e si mai frumos e ca nu imi pot da seama de ce. E atata lipsa de sens si totusi cuprinde atatea intelesuri. Pentru mine e foarte interesant. In fine, ma duce cu gandul la ceva ce nu pot descrie in cuvinte, ci numai in vise si asta imi place mult. Nici nu am staruit sa intreb autoarea semnaturii ce semnificatie are semnatura; pentru mine are sens.

Am scris. As mai scrie. Voi mai scrie. Cu certitudine.

Cand ma uit la imaginea asta ma gandesc la “ea vinde scoici.”. Nu-mi pot explica. Nu are nicio legatura. Ea nu cred ca vrea sa vanda scoici, ea doar seamana cu Amelie.

Pace.

---